Dacă mă urmărești deja cred că ai priceput ideea, dacă ai dat din greseală aici, eu zic să te oprești să rasfoiești putin, nimic nu e coincidență, suntem probabil pe aceiași frecvență.

Relativ nou în lumea blogurilor, mă identific prin poezie și proză, în dreapta sus pe buton sectiunea blog. Momentan lucrez la un proiect de tip roman, ceva science-fiction, un mix de istorie și prezent, o luptă între două tabere ce există de când omenirea, dar numai una din ele pare să fie conștientă. Am un plan destul de bine pus la punct și firul povestirii are menirea de a vă captiva tot timpul dedicat citirii.

Acest blog îmi dă oportunitatea să testez diferite tipuri de scriere și cu ajutorul vostru să învăț din greșeli. De aceea vă rog să nu vă sfiiți la comentarii, like-uri, share, pentru că doar părerile sincere îmi pot creea o imagine reală.

Evoluez sub pseudonimul Taz Dragonoff, la anul împlinesc 30 de ani, îmi place muzica clasică dar ascult și multe alte tipuri muzicale ce nu zgârie timpanul. Fotografia este un hobby întreținut de la o vârstă destul de fragedă, după posibilități o să mai postez și câte o mostră. Poezia însă și jocurile de cuvinte mă țin în priză încă de pe băncile școlii generale.

Am învățat de curând că fac parte din generația „cu cheia la gât” deoarece am copilarit acei ani și se pare că eram chiar la modă, aveam și eu cheia legată de un șiret albastru de papuc, pe care maică-mea o așeza cu grijă în jurul gâtului meu să nu mă deranjeze. Ca la olimpiadă primeam această medalie, în hol, în fața ușii de la intrare, înainte să ies afară la joacă. „Două ore pe ceas” striga taică-meu din dormitorul cel mai îndepărtat, era o joacă contra cronometru, trebuia să fac de toate în două ore și de cele mai multe ori făceam. Nu odată s-a întâmplat să intru tarziu în casă și să fi pierdut si cheia, da era legată la gât să nu o pierd știu și de aceea o luam „pe costum” de la taică-meu. Mai zicea el că o să îmi pierd și capul și aici avea dreptate, dar ceea ce îl supăra cel mai mult este că trebuia să schimbe iar butucul, să cumpere alt set de chei, că cine știe pe unde am pierdut eu cheia sau poate a furat-o cineva și eu îl mint. Încă nu îl înțeleg dar îl iert. 

Sper să reușesc să vă delectez cu acest blog precum și alții au reușit să îmi transmită din emoțiile și întâmplările lor. 

Baftă.