Nu mai adie vântul ca odinioară, când îl inspiri și te învioară (acum te închitară), când îl simți cum te atinge, mângâie și plesnește, depinde de intensitate firește. Când el cară oxigen și îți umple plămânii cu el, te hrănește prin sânge tot până la cerebel. De la plămân la plămân și invers…așa ne oxigenează Terra și fără dar și poate cu toții știm că plămânii planetei sunt pădurile, ce se hrănesc cu dioxid de carbon și noi oamenii o specie foarte grijulie avem grijă ca pădurile noastre să nu moară de foame. Fără să dau referințe și numere exacte vă spun ca noi producem mai mult dioxid de carbon decât poate pădurea să mănânce, de sute chiar mii de ori mai mult. O tratăm după principiul american jumbo, cu mâncare de macdonalds, fiind clientă fidelă primește și o băutură de aia bună (mai nou și fără gheață că mașina s-a stricat) de aceea trebuie să aruncăm deșeurile in fluvii să îi dam heroina intravenos. Eh dar pădurea plătește toate aste bunătăți că nimic nu e gratis când intri in afaceri cu oamenii, plătește în natură bineînțeles. A devenit o prostituată intoxicată păcălită de un lover-boy care o exploatează până la epuizare, ea este îndrăgostită tare, nu merge la ședințe de reabilitare. Cât mai duce oare?

Dacă nu vrem a respira aerul din plămâni a acestei personalități, Terra, prin ceea ce pare a fi normal si natural ca de la plămân la plămân, trebuie să o îmbolnăvim. Să ne dea ce vrem și merităm, o tuse cu expectorații și beșini, cu vulcani ce erup des si păduri ce ard din est până in vest.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s