Nu la mult timp după ce puștiul a plecat îl sun pe Vitalie, era șeful firmei mele de bodyguarzi, avea grijă de toate discotecile și pe lângă îl ajutasem să deschidă o sală de forță din care dețineam patruzeci la sută. Aveam de gând să îi dăruiesc partea mea din acea mică afacere care nu îmi aducea profituri considerabile atunci când nevasta lui ar fi născut.
 
- Salut Vitalie, ce zici?
- Salut, toate bune la mine, tu?
- Vreau să te văd la o înghețată azi dacă ai timp.
 
     Vitalie urăște înghețata, puțini știu dar lui nu îi plac chestiile reci sau dulci, înghețata e un mix din amândouă, coșmar. De puținele ori când îl invit la înghețată, el știe că este vorba de ceva serios, o activitate extra curriculară.
 
- La șase vin la sindicate.
- Te aștept, vorbim.
- Pa.
 
     La sindicate cum îi spuneam noi se afla unul din cele unsprezece discoteci pe care acum le dețineam. La demisolul Casei Sindicatelor, o clădire imensă cu fațada în marmură construită pe vremea lui Ceaușescu și avea ca scop servirea multor evenimente teatrale și muzicale, se afla și Pandora, discoteca mea. Nu era nici cea mai mare, nici cea mai frumoasă, nici nu era amplasată în cea mai exclusivă zonă din câte aveam, dar era perla mea și de treizeci de ani acolo mă simt cel mai bine, ca și acasă.
 
- Ofelia dă-mi te rog o sticlă de la mine din cutie și două pahare te rog. 
- Desigur, gheață? 
- Nu nu mersi, tu cum ești? Toate bune? Ăla mic ce face? A învățat să vorbească?
- Eu sunt foarte bine mulțumesc, Andrei știe câteva cuvinte și pare că în fiecare zi mai învață câte unul, mâine poimâine o să înceapă și întrebările. 
 
     Am făcut schimb de câteva zâmbete în timp ce sorbeam încet dintr-o țuică superbă făcută de Marcel, soțul doamnei Carmen, contabila. Am primit o sticlă anul trecut și mi-a plăcut atât de mult că m-am oferit să il finanțez să ridice un hobby la următorul nivel. Cu câteva zile în urmă a adus aici la bar o cutie plină, nu am vândut și nici nu vreau, la nivelul actual de producție este toată pentru mine. 
 
- Să îi spui ca îl salută moșu, mă duc în birou acum, dacă îl vezi pe Vitalie trimite-l la mine te rog. 
- Ok nici o problemă.
- Mersi. 
 
     Iau paharele împreună cu sticla de elixir miraculos și mă îndrept spre același separeu unde, cu numai câteva ore înainte am vorbit cu Mihai. Nu reușesc să termin al doilea pahar că apare Vitalie, bate la ușă scurt, intră în grabă și fără să își dea jos geaca se așază în fața mea. 
 
- Da, am venit, ce s-a întâmplat? 
- Îți torn? 
 
    Îl întrebasem făcând semn spre sticlă. 
 
- Nu trebuie să conduc în seara asta? 
- Nu nu, azi vorbim. 
 
     La auzele acestea a pus singur mâna pe sticlă și a turnat vreo o suta si cinzeci de mililitri din care jumate a dat pe gât imediat.
 
- Mmm e bună asta. Deci? Ce vorbim? 
 
     Unul dintre lucrurile care îmi plăcea la Vitalie, vorbea simplu, scurt, onest și te privea în ochi când făcea asta. La început eram în gardă pe lângă el, nu știam să îl citesc plus că e un animal de 110 kilograme distribuiți pe doi metri înălțime. Colegii îl porecleau vulpea din cauză că era șiret dar nu în cuvinte ci în fapte. 
 
- Mihai a lui George Pricopie, în fine nu știu dacă îi cunoști tu, cunoștințe mai vechi de ale mele, este bătut zilnic de o gașcă de puștani.
 
     Nu am apucat să termin ce aveam să îi spun că mă întrerupe.
 
- Vrei să îi sperii? Să îi urechesc? Când ai zis de înghețată mă așteptam la altceva sincer, dar rezolv nu e problemă.
- Bai nebunule lasă-mă termin că de urecheat puștani pot și eu, nu îs așa bătrân.
- Da man.
- Ala care a organizat treaba asta cu bătăile lui Mihai e băiatul lui Virgil Ciompic.
- Aaa Curcubeu?
- Îl știi?
- Da, vine des pe la discoteci, îi știu și pe cei cu care umblă, știu și în ce zonă locuiesc.
- E bine că îi știi, dar vreau să rezolv treaba asta fără să mă implic dacă se poate, că dacă află tatsu o să retalieze și nu vreau război cu ala, are mâinile băgate în toate buzunarele, poliție, procurori, judecători și are și primăria.
- Da am înțeles, dar eu nu am treabă cu el.
- Virgil e isteț, o să îți închidă sala apoi o să vină după mine.
- Și dacă port mască?
- Și dacă porți mască ce? ce vrei să faci? să bați niște puștani? Plus că sunt puțini oameni de 2 metri în oraș, masca nu o să te ajute.
- Ai dreptate, o să mă gândesc eu la ceva, până atunci nu e mai bine dacă il angajez pe Mihai ăsta la mine la sală? Am mulți băieți acolo, nu o să pățească nimic și dacă le spun că e văr cu mine o să îl ducă cu mașina prin oraș pe unde are treabă.
- Așa da vulpoiule, ideea asta îmi place, ia de aici numărul lui de telefon să îl suni mâine, eu o să vorbesc cu taicăsu în seara asta.
 
     Vitalie salvează numărul de telefon în agendă și se ridică să plece.
 
- Eu mă duc mai am treabă, ne auzim mâine.
- Ok, ține-mă la curent te rog, nu vreau să escaleze situația asta înainte să mă pregătesc.
- Așa rămâne, pa.
- Pa. 
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s