Vitalie, era o vreme tipul acela de bărbat care pleca în Afganistan de câte ori se certa cu prietena lui,  trei tururi făcute în așa zisele misiuni de pace. Se iubeau ca două flăcări, se consumau unul pe altul fizic și mental, se drăgosteau și se certau peste tot unde apucau. Fata a reușit să îl convingă să nu mai plece iar, promițându-i însurătoare. 
     Trecuse aproximativ un an de la nuntă și ca de-obicei de la un fleac, s-au aprins iar ca torțele și au ținut vecinii treji toată noaptea. Următoarea zi îi arată nevestei un fel de formular ce trebuia completat, Vitalie s-a înscris  într-un alt tur în Afganistan. Nevastă-sa cât pe ce să leșine, au izbucnit lacrimile și a început să țipe, a început să îl amenințe: că pleacă, că nu mai are la ce să se întoarcă, că Afganistanul a mai terminat o căsnicie și că acum o să caute pe altul, care o să îi ofere atenție, stabilitate și un copil.
     Vitalie a încremenit. A stat cu capul în jos tot monologul pe care l-a mai auzit de câteva ori, dar la ultimele ei cuvinte el a sfâșiat hârțoagele din mâna sa pe care trebuia să le semneze pentru a intra in misiunea de pace.
 
- Un copil? Ai spus un copil? Da tu vrei d’ăsta? Măi Bianca măi, da pentru copil rămân acasă și dacă vrei îmi tai o mână, să nu mai pot vreodată pleca de lângă tine. Iubesc copiii, doar că nu am știut să îți spun asta, nu am știut cum să te întreb dacă și tu ai vrea. Iartă-mă!
 
     Mai târziu, în timp, după ce s-au împăcat și au desemnat un scop comun, au încercat de mai multe ori fără izbândă. Clepsidra timpului îi găsește 3 ani mai târziu în fața unui doctor, cu cunoștințe mai mult generale decât specialist. Fără teste, într-un spital de stat, într-un oraș uitat, doctorul cu părul sur a stipulat, că unul dintre ei nu poate, sau că nu pot amândoi, ori că sunt stresați și foarte îngrijorați. 
 
- De multe ori stresul în cuplu împiedică procrearea. Precum un calcul matematic, trebuie să dispuneți de formula corectă și să o aplicați numai și numai după ce ați identificat necunoscutele dintre voi. Gândiți-vă bine la ce am spus și rezolvați tema pentru acasă. 
În intimitate, 
În lumini chioare, în noapte, 
În totală confidențialitate, 
În onestitate, 
Și apoi, poate.
 
Dar bătrânul doctor nu l-a dat pe spate,
El vorbește cuvinte deșarte.
Vitalie e în picioare mereu,
Nu simte stresul, când nu e în imprimeu, 
Pe burtă, în nisip camuflat, 
Respiră aer încet, de soare uscat. 
 
Îl roagă pe acesta să iasă pe hol, în timp ce îi face semn Biancăi să rămână pe scaun. 
 
- Vreau să vorbesc cu șeful tău.
- Aici în spital peste mine e doar directorul și el nu se pricepe la chestii d’astea.
- Și nici tu. Vreau să vorbesc cu el!
- Ok...înțeleg, vă rog nu vă pripiți, urmați-mă.
 
     Și ajung în cap de hol, cu lămpi de gaz iluminat, neoane puternice alb-albăstrui reflectate în varul lavabil de pretutindeni și pe peretele unde acesta se termina, o ușă din lemn maro, destul de masivă.
     Pune mâna pe clanță, apasă ferm și își împinge greutatea sa prin umăr în ușă. Nu era încuiată dar părea că nici descuiată, poate că Vitalie nu a apăsat bine, dar mă îndoiesc,. Ce e concret însă, faptul că au zburat câteva șipci și o bucățică din metalul cromat din ușă atunci când a deschis-o. Poate că totuși era închisă, pentru că în spatele ușii, în biroul cel spațios era o canapea pe care domnul director evident dormea, până să tresară întârziat la zgomotul făcut de ușa fărmată.
 
-Domnule, da fermi ușa!
 
     Cuvintele doctorului apăruseră puțin cam inconfortabile pentru ambele părți, deși erau clar aruncate spontan din lipsă de alte idei. 
 
- Domnule doctor, vă rog să mă scuzați, pentru ușa pe care o să plătesc și pentru deranjul din ceea ce ar fi putut fi un somn de frumusețe. Plătesc și pentru ăla. Dar vă rog să îmi recomandați un doctor specialist, care să  poată să confirme că suntem stresați, altfel nevastă-mea o să creadă că sunt impotent. Și îmi iau foc!
 
     Directorul cu puchi la ochi nu știa cum să reacționeze, dar în fața lui era acest Goliat de 2 metri, care după ce a intrat în birou și s-a îndreptat era mai mare decât ușa, apoi se vedeau și toate fibrele de mușchi pe antebrațul acestuia, că părea turnat din fier-beton. 
 
- Luați loc haideți să vorbim. 
 
     După multe alte ședințe cu doctorul specialist, a început să le surâdă gândul de a înfia un copil. S-au complăcut cu ideea chiar. Acum se interesau de toată documentația necesară si normele ce trebuie îndeplinite în vederea  înfierii unui copil. Au și programat o ședință cu o persoană care se ocupa de adopții. Dar pană să vină data ședinței, Biancăi i-au venit mai întâi amețeli, dureri de cap, grețuri, vomă, pofte, doar un lucru nu i-a venit: ciclul. Nu a știut dacă e adevărat. Ar fi vrut să afle ea mai întâi, să fie sigură, apoi să îl anunțe pe Vitalie. 
     M-a sunat în dimineața aia să îi găsesc ceva treabă de făcut soțului, pentru a nu fi în zona casei sau spitalului. Ea crede că este gravidă și ar vrea să se testeze. Știam că încearcă de mult . Eram foarte fericit. L-am trimis pe Vitalie in celălalt capăt de oraș. I-am zis că cineva de la discoteca aia fură curent, că îmi lipsesc înregistrări de pe camerele de supraveghere. Apoi am urcat in mașină pentru că m-am și oferit să o duc la spital. Era gravidă, i-a spus in acea seară când a ajuns acasă. 
     Opt luni și ceva mai târziu eram cu Vitalie la sindicat, la separeu. El a primit un telefon. După ce a răspuns, la câteva secunde l-am văzut transformându-se în cea mai înfricoșătoare bestie din lume . Vitalie zâmbea. Îl știu de când era puștan, niciodată nu l-am văzut zâmbind, dar zâmbet d’ăla larg că i se vedeau dinții de sus și cei de jos cum erau înfipți unul în altul. A mai zâmbit la el la nuntă dar a fost ceva politicos, diplomat, cu buzele lipite, de data asta avea însă buzele deschise larg și pare că încet s-au descleștat și dinții, pentru că a început să râdă și să plângă și a zis.
 
-E fată!
 
      Apoi m-a luat în brațe și m-a strâns ca în menghină. 
 
- Felicitări Vitalie, să îți crească mare, sănătoasă ca tine și frumoasă ca Bianca. Ei îi doresc să aibă răbdare, să te învețe să zâmbești. Că eu m-am căcat pe mine și nu mă sperii ușor. 
- Mulțumesc Laur, aveam decis cu Bianca de vreo două săptămâni, dacă e fată e Athina. 
- O zeiță din mitologia greacă, îmi place, îmi place la nebunie. 
- Eu plec acum dacă nu mai ai treabă cu mine, mă duc să îmi văd lumina ochilor. 
- Hai du-te și nu te preocupa, câte zile vrei. Ai grijă de fete și dacă ai nevoie de ceva, mă suni. Aștept să ne inviți. Nevastă-mea arde de nerăbdare. 
 
     Apoi după vreo două saluturi scurte, trage geaca pe el și pleacă. Eu am rămas  îngândurat... O zeiță greacă, hmm... și nu orice zeiță, una despre care se spune că inspiră cultură, educație, înțelepciune, justiție. Ceea ce mă frământa cu adevărat e faptul că în diverse  manuscrise sumeriene antice această zeiță extrem de frumoasă, era adesea invocată pe câmpuri de luptă, reprezentând puterea Atenei într-o Grecie plină de zei. Cu un coif auriu prin care blondul părului flutura agale, pe un centaur călare, sulița îi țintește spre păcătosul care apoi moare. Ea inspira de asemenea și tenacitate, curaj și putere. Ori Vitalie e la nivelul la care dacă mai primește o doză de curaj, el însuși poate intra printre rândurile zeilor. Nu de puține ori mă uitam la Vitalie ca la un fel de Ares captiv în vremuri moderne. Îl întrebasem odată dacă nu ar fi interesat de ceva box sau lupte marțiale mixte, cu siguranță ar fi ajuns un mare luptător și ar fi avut mai multe posibilități. Eu cunoșteam pe cineva la Iași care promova treaba asta. Cu un telefon îl rezolvam. 
 
- Nu îmi place așa, prea multe reguli, prea mulți oameni care se holbează la cușcă. În captivitate și un copil poate să râdă de mine. 
 
     Era un bătăuș de cartier, se baza pe instincte și oportunitate, pe decor, pe ambient, pe orice putea să pună mâna să iasă victorios și o făcea mereu. A fost antrenat de Scorpionii Roșii, asta după ce a terminat Academia Militară Alexandru cel Bun din Republica Moldova, în lauri, fanfară și focuri de armă. Cu toate acestea, spiritul lui intens arde de la o vârstă mult mai fragedă, de pe vremea când tat’su, un bișnițar contrabandist, „alcoolist”, îl bătea de îl usca, pe el și pe mă-sa. Avea cel mai bun exemplu negativ sub nas și el nu avea să devină așa. A promis lui maică-sa și i-a dat putere să depună actele de divorț. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s