Mă trezește energia dimineții,
Reflectată în toți pereții.
Nu vreau să cedez ușor,
Aveam un vis, simțeam că zbor.
 
O accept cu greu, realitate,
Opresc dispozitive alarmate,
Mă ridic brusc de pe spate,
Astăzi o să fac de toate.
 
Iar înțeapă inima ritmat,
De la dulce și sărat,
De la băut și fumat,
De la faptul că am cedat.
 
Mă uit la ce am conversat,
Pășesc tiptil,
Mă mint subtil,
Măcar am încercat.
 
Intru pe blog, scriu o poezie,
Suflet de culoarea cenușie,
Și încă mai am energie,
Un uragan de emoție,
Prea multă comoție.
 
Un elev la academie,
Cenzurat într-o cutie,
În versuri găsește anestezie,
Pe alte tărâmuri în călătorie.
 
Vreau să ard ca biblioteca din Alexandria,
Să am energia să șterg istoria,
Când te apropii de mine să uiți,
Să ai mâinile fierbinți, ochii străluciți.
 
M-ai evitat tot timpul ăsta,
Și acum fără de scăpare,
Mă ignori și în izolare,
Sunt o piramidă oare?
După grele încă în picioare,
Sau poate că sunt pasăre,
Un Phoenix în renaștere.
 
Când închizi ochii, gânduri la trecut,
Fizic pari prezentă, într-un corp plăcut,
Cu spirit în viitor, calci precaut,
Pe mine încă nu m-ai descusut,
Crezi că o să plec ca un astronaut,
Planul meu e clar, sunt rezolut,
Strânge-mă de mână, un nou început,
O să-ți schimb trecutul, cu un sărut.
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s