Poate ca au trecut doi ani și jumătate de atunci, dar mai revin din când în când și din ce în ce mai rar.
     Îmi place fotografia, arta de a imortaliza timpul, memoriile ce curg atunci când le privești. Puterea de a te uita la o poză și de a accesa memoriile subconștientului prin ea, puterea de a le cataloga in funcție de eveniment, persoane sau timp, puterea de a derula trecutul, în fine...a-ți înțeles mesajul, acolo printre foldere cu mai multe foldere în ele obișnuiam să zac. 
     Odată la câteva zile cu un dublu-click deschideam folderul din vârful piramidei name Pandora. În fața mea acum se află un alt folder denumit Trecute, până aici a fost ca în tunel, fără prea multe opțiuni dau iar dublu-click și deschid ușa. Intru acum într-o cameră spațioasă că am dat maximize la fereastră si tot monitorul e alb. Se disting clar in stânga sus cu icon-uri extra-large, 2 foldere pe nume Da și Ba. În ordine alfabetică aranjate, dau cu săgeata iar pe cel din stânga și e cam gata cearta, un instinct îmi șoptea că am intrat în labirint și că fac bine să țin tot stânga să nu mă rătăcesc. Am accesat Ba. Acolo camera avea aceleași dimensiuni dar părea că o denivelare ușoară le putea face să pară cam după deal, erau icon-uri large, nimic extra la ele, decât în numărul, erau 3 de data aceasta, Raw, Open Project, Finalizate. Și acestea precum și cele din urmă erau în ordine alfabetică, deci click pe Finalizate să țin tot stânga. În fața mea acum 5 foldere de dimensiune medie, AAA, Locuri ,Familie, Oameni, Peisaje. Fără să vreau să explic aceste denumiri, ținem partea stângă și accesăm AAA. Aici așezate în coloane, un total de 8 foldere de dimensiune mică care de data aceasta nu mai au nume, în schimb au numere ce reprezintă ani. În ordine cronologică descrescătoare așezate, dau click pe primul folder sau mai bine spus cel mai vechi. Aici dimensiuni extra-large iar, am 13 fotografii in fată, cele mai frumoase poze din anul acela, editate toate în photoshop și lightroom, cele care sunt făcute pe placul meu, aici găsești și macro și portrete și animale, de toate aici, de aceea folderul anterior se numea AAA. Prima poză întâmplarea face să fie un apus de soare frumos, hipnotizant chiar, în culorile vibrante de nuanțe portocalii. Lângă apus se situa și a doua fotografie preferată din an, un corb. În Regents-Park, dimineața sub ceața deasă ce abia începu să se ridice, în pajiștea albă de Romanițe, se afla corbul. O fotografie pe care mai apoi am procesat-o pe toate părțile până la rezultatul care îmi plăcea. O poză atât de neagră si obscură și totuși atât de detaliată in mister. Mii de poze, de memorii, s-a prăjit hardul. Da...toate au dispărut.
                Cu camera la încheietură am decis să refac cât mai multe din trasee pot, să mă reunesc cu prieteni pentru un portret două, să vizitez locurile iar și să încerc să reproduc ceea ce am pierdut. Dar pozele nu au ieșit niciodată așa cum voiam, așa cum erau cele vechi. A durat ceva timp până să realizez că prezentul e aici, a durat ceva timp până să realizez că pot să salvez memorii noi, diferite, că oricum nimic nu mai e cum a fost, poate că nu pot să reproduc acea poză exact dar acum știu sigur că pot mai bine.
   

Un gând despre “Amintiri pierdute

  1. Been there… pe lângă poze, aveam și o grămadă de poezii, din tinerețile mele, care marcau diferite momente… am avut atunci o senzație de goliciune și de vise spulberate… de atunci nu mai fac planuri, ce-o fi, o fi…

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s