Brambura

Te ajut cum pot prin mediul cuvintelor,
Tu trăiești in trecut, eu nu-s nemuritor,
Tu visezi la prezent, eu la viitor,
Stau cu mana întinsă, pe scară nu cobor.
 
Te ridic la prezent, eu sunt unguent, 
Dragostea nu o tratezi prin antrenament, 
Primesc rețete în calm de noapte, 
Cuiul pe cui scoate. 
 
Muzica la 432 de hertzi, 
Închid ochii și sper să mă ierți, 
Poza ta devine mult mai clară, 
Într-o zi cu căldură de vară. 
 
Fizic, intelectual, poate ca stai bine,
Dar de ce oare, M-a trimis la tine, 
A știut ce pot și ce îți trebuie,
Nu sunt în misiune, o fac de bunăvoie. 
 
De unii sunt catalogat sălbatic,
Într-o lume social-democratic,
Cunosc sentiment și frenezie,
Să respir încet... o datorie.
 
Expand toracele și contract diafragma,
Inima pulsează, sângele e magma,
Inspir aer rece, cât număr pană la zece,
Expir un simpozion din tot ce se petrece.
 
Mușchii relaxați, înțeapă câteodată,
Pielea șifonată, se îndreaptă toată,
Furnicături în degete extremități, 
Primesc energie să eman greutăți. 
 
Doar în căști mai aud pe carantină, 
Sunetele naturii, într-o metropolă infimă, 
Virusul se pare, discriminează, 
Pe imunitate și bătrâni se axează. 
 
Nu este o glumă ce periclitează, 
Viețile celor dragi, celor ce contează, 
Într-o lună două du-te și îmbrățișează, 
Până atunci în casă. Virusul evoluează. 
 
Roagă-te și stai activ, 
Teste de foc, pe plan emotiv, 
Psihologic nu cedezi, devii creativ, 
Că ești bine pregătit, sau aproximativ, 
Inspiră adânc în tine, aer pozitiv, 
Expiră ce te roade și e negativ. 
 
 
 
 
 

Energie,

Mă trezește energia dimineții,
Reflectată în toți pereții.
Nu vreau să cedez ușor,
Aveam un vis, simțeam că zbor.
 
O accept cu greu, realitate,
Opresc dispozitive alarmate,
Mă ridic brusc de pe spate,
Astăzi o să fac de toate.
 
Iar înțeapă inima ritmat,
De la dulce și sărat,
De la băut și fumat,
De la faptul că am cedat.
 
Mă uit la ce am conversat,
Pășesc tiptil,
Mă mint subtil,
Măcar am încercat.
 
Intru pe blog, scriu o poezie,
Suflet de culoarea cenușie,
Și încă mai am energie,
Un uragan de emoție,
Prea multă comoție.
 
Un elev la academie,
Cenzurat într-o cutie,
În versuri găsește anestezie,
Pe alte tărâmuri în călătorie.
 
Vreau să ard ca biblioteca din Alexandria,
Să am energia să șterg istoria,
Când te apropii de mine să uiți,
Să ai mâinile fierbinți, ochii străluciți.
 
M-ai evitat tot timpul ăsta,
Și acum fără de scăpare,
Mă ignori și în izolare,
Sunt o piramidă oare?
După grele încă în picioare,
Sau poate că sunt pasăre,
Un Phoenix în renaștere.
 
Când închizi ochii, gânduri la trecut,
Fizic pari prezentă, într-un corp plăcut,
Cu spirit în viitor, calci precaut,
Pe mine încă nu m-ai descusut,
Crezi că o să plec ca un astronaut,
Planul meu e clar, sunt rezolut,
Strânge-mă de mână, un nou început,
O să-ți schimb trecutul, cu un sărut.
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Renascentism

Lucifer s-a răzgândit,
Spre soare e pornit,
Aripile își vrea,
Și super-puterea.
 
Tot ce e al lui de drept,
Din vremuri de adept,
Energia să creeze,
Nu doar să dezintegreze.
 
Blocat pe o frecvență joasă,
Zgârieturile îi curg pucioasă,
El nu este biomasă,
Se înfiripă în orice casă,
Se așază cu tine la masă,
O creatură cornoasă,
O bestie ticăloasă,
Ești în situație primejdioasă,
Te urmărește pe terasă,
Deși pare prietenoasă,
O gândire dezastroasă.
 
Încercat de multe dăți,
Ai biruit în greutăți,
Ai pierdut pe drum bucăți,
Bau-Bau vede posibilități,
Dar tu ignori realități,
Căci nu există două judecăți,
Sau două autorități.
 
În energia soarelui, eu sunt puritate,
În palidul de lună, mai fac și păcate.
 
Vreau dreptate fără răutate,
Sănătate în identitate,
O afinitate spre stabilitate,
O societate cu sensibilitate,
O comunitate cu demnitate,
Da...le vreau pe toate.
 
 
 

Ești Femeie

Tu ești mamă, bunică și nepoată, 
Tu ești mătușă, vecină și consoartă,
Tu ești colegă, șefă, adolescentă,
Tu ești mai tânără sau mai în-vârstă.
 
Din începuturi pruncești, 
Cuvinte multe încâlcești,
Părinți fericești,
Ochi îndulcești,
Ești femeie și crești.
 
Nu mai stâlcești,
Te apuci să citești,
Pe burtă tocești,
Să treacă anii ucenicești,
Ești femeie și te pregătești.
 
Tu nu te rătăcești,
La lac te bălăcești,
Alte fete îmbrâncești,
Capete sucești,
Băietani zăpăcești,
Ești femeie și trăiești.
 
După jurăminte bisericești,
Tu plângi, nu bocești,
Tu spui, nu cotcodăcești,
Tu ai glas să vorbești,
Și spirit să poruncești,
Ești femeie și te împotrivești.
 
Mai târziu, copii dezmeticești,
Prin sfaturi părintești,
Cu cafea în cești,
Din dinți scâncești,
Ești femeie și te chibzuiești.
 
Apoi te adâncești.
Riduri peticești,
Nu ai timp să greșești,
De o viață muncești,
Nu vrei să te oprești,
Ai nepoți să cicălești,
Tu ești iubită și iubești,
Tu ești femeie, strălucești. 
 
Plin de stimă, te apreciez, 
Îmi dai voie să visez, 
Să cresc și să evoluez, 
Vreau să te îmbrățișez. 
 
Energia din spatele puterii, 
Frumusețea din spatele durerii, 
Ambiția din spatele încercării,
Speranța din spatele disperării. 
 
Ca un păpușar a evoluat, 
Prin gesturi a controlat, 
Și când vocea a cântat, 
Toți bărbații au dansat. 
 
 
Astăzi e ziua ta,
Să îți faci de cap.
 
 
 
 
 

Lupta cu viitorul

Câmp de luptă a fost creat,
Cu Big-Bang s-a întâmplat,
Când steaua dimineții a căzut,
Aripile lui Lucifer au dispărut. 
 
Un simplu bolovan, după amputare, 
Energia lui la depărtare, 
Se învârte în jurul ei pare, 
Ca o pată neagră, spre culoare. 
 
Se încordează cu stupoare,
Putere nu mai are,
A pierdut-o in denigrare,
Aripile s-au transformat în soare.
 
Lacrimile îngerilor ce au suspinat,
Și pentru iertare s-au rugat,
Un ocean de neegalat au acumulat,
Apă sfântă, pentru un pământ uscat.
 
Milioane de ani ei au luptat,
Și combat în continuare cu acel păcat,
Pe care îl are din născare,
Omul, soldat în două tabere.
 
Este un tiran, rege al Babiloniei,
Prinț al demonilor, șarpele Evei,
Călăul ce zâmbește la pedeapsă,
Alegoric simbol de apocalipsă.
 
Nu se încrede încă, nici în oameni sau copaci, 
Și mai puțin însă, în ai lui draci, 
Cu o așa armată, dictatorial comandată, 
Spre eșec total e destinată.
 
Primesc astfel prin botez,
Dreptul să mă orientez, 
Să învăț, să scriu și să citez, 
Fără presiunea din strămoși, realizez, 
Cu o singură entitate vreau să colaborez. 
 
În obscurul nopții,
La flacăra lumânării, 
Visez la mici bucurii, 
Prin ochii mei pustii.
 
În dimineață mă trezesc, 
Ușor să nu o dezvelesc.
 
Tiptil pe parchet pășesc, 
Să nu scârțâie, să nu greșesc,
Să calc pe jucării, eu mă feresc.
 
Până ajung la baie să mă dezmeticesc, 
Pe aragaz pun apă să încălzesc, 
De două cafele pregătesc,
Eu asta îmi doresc. 
 
Solidul și lichidele, 
Carnea și sângele, 
Pâinea și vinul, 
Carbon și hidrogenul. 
 
Sunt diferențe între toate, 
Dar împreună socoate, 
Au creat planeta sferic,
Jumate lumină, jumate întuneric,
Jumate spiritual, jumate fotogenic,
Jumătate, albastru strălucit,
Jumătate, cu de toate îmbâcsit.
 
O parte te rănește,
O parte te doctoricește,
O parte te dorește,
Cealaltă te izgonește.
 
 
 
 
Până ajungi sus ai să vorbești altă limbă.

Doamna Ambasador

Am întâlnit nu demult, o ambasadoare, 
Al sexului frumos, din cap până in picioare, 
În misiune diplomatică, și confidențialitate, 
Trimisă de Afrodita, să-mi pună bețe-n roate. 
 
Deși am știut de la început ce caută, 
Acum străbat meleagurile astrale, 
Să îi mai zăresc odată,
Părul, pleoapele, picioarele.
 
Ca la pescuit sportiv,
Mă adulmecă, mă agață și mă lasă. 
În apa asta tulbure, nociv, 
Eu nu știu daca sunt în plasă.
 
Se întâmplă iar și iar,
Să bat la ușa închisă,
Fără pic de habar,
Dacă e cineva acasă.
 
Până și Don Quijote a cedat,
În lupta cu morile de vânt,
Oare al meu mandat,
O să dureze mult?
 
Un semn este orice, 
Iar totul este semn, 
Nu vreau să mai interpretez, 
Ștreangul să îl săpunez. 
 
Ca orice alt băiat, bărbat,
O floare am cumpărat.
Și am decis spontan, 
Să o las in ghiozdan. 
 
Flori ea merită, și multe, 
Eu vreau să îi dau câteva sute.
Dar fără să o presez,
Am decis să mă consemnez.
 
Alb-roziu abia înflorit, 
Trandafirul m-a citit. 
Supărat că la ea nu ajunge, 
M-a înțepat până la sânge. 
 
Am vrut s-o dăruiesc, altcuiva, 
Dar floarea nu accepta, 
Să își piardă simbolul menit, 
Să devină trandafir obișnuit. 
 
Nici acum, că e uscat, 
Trandafirul nu a cedat, 
Mă uit la el încurajat, 
Povestea mea nu sa terminat. 
 
 
 
S-a uscat, dar mai are culoare.

Cronos

Ce ai maestre Cronos, cu timpul meu?
Știu că îți permiți, că ești un zeu, 
Și te cunosc de mereu,
Ai trecut cu mine peste greu.
 
În ultima perioadă îmi pare,
Că te grăbești cam tare,
Tre să ajungi undeva?
Să știu, să o sun pe mama.
 
O să îi spun că e iar ca la liceu, 
Că am mai întâlnit un zmeu, 
Care mă instigă să salt, 
Îți mai aduci aminte de celălalt?
M-am îndreptat spre el și toată șatra, 
I-am dat pân la zece, l-am luat cu lopata. 
 
Nu joc va-ți ascunsa cu tine Cronos, 
Degeaba te repezi, 
Scriu versuri, suspect de patos, 
Și tu nu ai să realizezi. 
 
Te bat la jocul tău, trișorule, 
Poezia mea înfruntă iernile,
Tipărită sau nu într-o carte, 
O să te frământe pe eternitate. 
 
Timpul o să îmi păzesc nițel, 
Și dacă te prind că te legi de el, 
Nu ai să mai ai, pe ce să pui inel, 
Rămâi ceea ce ești, un singurel. 
 
Te hrănești din existență, neprihănit, 
Ești vechi, uzat, alterat, ruginit, 
Dar niciodată depășit, 
Tu ești timpul, și la mine ai venit. 
 
Te servesc cu un ceai? 
Sau poate o cafea.
Vrei să stai în cârca mea? 
Sau lat pe dușumea?
 
Eu zic să stai calm, 
Deschid televizorul,
Hai să-ți pun un film, 
Apoi îți citesc viitorul. 
 
Se pare că lumea întreagă te dorește, 
Un seducător, nemuritor ce irosește, 
Un nebun singur, ce nu se oprește, 
Aleargă într-o direcție, nimic nu ocrotește. 
 
Dar in palma ta, mai scrie ceva, 
Că te riști a te încumeta, 
Cu cineva care te poate înceta.
 
Eu sunt cel mai urban, băiat de la sat, 
Sper că nu m-ai confundat, 
Că de unde vin eu, de la țară, 
Citești cuvintele greșit, și o să doară. 
 
Cu a mea simplitate, 
Invoc o personalitate, 
Fără ideologii deșarte, 
Și probleme abandonate, 
Din gânduri împrăștiate, 
Din liniștea de noapte,
Din ale tale șoapte, 
Visător până la moarte, 
Dar sceptic în toate, 
Scriu rime curate, 
Mă ajută un frate, 
O soră, o mamă și poate, 
Tu. 
 
Pe hârtie albă eu schițez, 
Pe aia colorată, printez, 
O pun în plic și mă semnez, 
Toate o să fie bine, ai să vezi. 
 
 
 
 
Acum avem timp
de un
„Cappucinno cu Caramel”.