In your dreams

I will blast your world
And amplify your senses,
With nothing but a word,
I will beat in your pulses. 
 
I will change your perception,
From a life of deception,
Leave behind the reality, 
Where people swear politely.
 
Be not blind, or deaf, or mute,
The planet spins and we commute,
Singing birds, attracted by the flute,
The joy of love we can't compute.
 
Forgotten not, by destiny, 
After the belated scrutiny, 
Shall dreams then seem to me, 
As real as you and we. 

Nu sunt, nu știu, nu vreau, nu pot.

Nu sunt un om cu două nume, 
Nu știu să fac spume, 
Nu vreau obscenitate sau renume, 
Nu pot să spun doar glume.
 
Nu sunt un om curajos, 
Nu știu să fiu sfios, 
Nu vreau sa fiu capricios, 
Nu pot să scriu mai frumos.
 
Nu sunt plin de maniere, 
Nu știu cum să alin durere,
Nu vreau consiliere, 
Nu pot influența plăcere.
 
Nu sunt din creion desenat, 
Nu știu de ce sunt încurcat, 
Nu vreau să fiu abordat, 
Nu pot să stau aliniat. 
 
Nu sunt de luptă gata, 
Nu știu sa înfrunt soarta,
Nu vreau durerea a alimenta, 
Nu pot insista căldura ta.
 
Nu sunt un misogin,
Nu știu să seduc lin,
Nu vreau să fiu mai fin, 
Nu pot gândi meschin. 
 
Nu sunt crescut blând, 
Nu știu să fiu plăpând, 
Nu vreau să mă auzi țipând, 
Nu pot gândi doar un gând.
 
Nu sunt prezent întotdeauna, 
Nu știu să mestec mătrăguna, 
Nu vreau să aud minciuna,
Nu pot să îți dăruiesc luna.
 
Nu știu, nu pot, nu sunt, 
Al vieții absolvent, 
Dar nu mai vreau să fiu absent, 
Să rămân iar corigent. 

Promit să încerc a fi decent, 
Și să respect acest angajament, 
Să mă mențin coerent. 
 

Tensiune

Se vede, se observă și distinge,
În ale ei mișcări, ondulări, convinge,
În lupta cu viața se încinge,
Că are tot ce trebuie și învinge.
 
Cu tăinuire sub farmec o frânge,
Nu semnalează dar o străpunge,
O durere cu foame si sete de sânge,
Că a pătimit, a suferit si plânge.
 
Are acum o șansă și o stinge,
De nătăfleți e sătulă, îi ajunge,
Scutul ei testat poate respinge,
Un taur care fuge și împunge.
 
Dar citesc în gesturi toate,
Din gingășie nu se abate.
Înarmata cu moralitate,
Cu ea nu e poate, poate.
 
Cu cuvinte ferm, mascate,
Refuză  alte păcate.
Te cataloghează si te scoate,
Activ și categoric din actualitate.
 
Iar tu ca un bidon ai sa crezi,
Că toate sunt bune și nu vezi,
Că vulpea nu se îndrăgostește de iezi.

Tu ești încă treaz și nu realizezi,
Că turma tu trebuie să o urmezi.
Ea așteaptă să încerci să impresionezi,
De salvare te îndepărtezi, te izolezi.
 
De dimineața până după murg,
Mesajele pe facebook curg.
Și ea răspunde daca îi se pare,
Că trebuie să fii scos din afumătoare.

Și încă odată crește inima in tine,
E doar o diversiune de care ea dispune.
Cu tact acum, pe jar te-a aruncat
Baftă, ai ajuns de unde ai plecat.
 
 
Și știi că după intri la cazan,
Ei îi plac chestiile well-done.

Noi Suntem Terra

Cu Big-Bang, în univers am apărut,
La început singur, firav și timid.
Lovit de greutăți...gen asteroid,
Am creat atmosferă, am ridicat scut.

Din asteroizi, pe cei mici nu îi simțeam,
Pe cei medii, îi consumam.
Eram de foc și lavă, și fierbeam,
Iar pe măsură ce creșteam,
Și legi și reguli ignoram.
De nimeni și nimic cont nu țineam.

Am fost surprins apoi odată,
De putere nestemată.
Am fost străpuns atât de tare,
Că și in ziua de azi mă doare.
 
Sa rupt din mine o bucată,
Probabil inima toată.
Cel puțin așa credeam,
Când rănit eu mă luptam,
Lângă mine să o păstrez,
Gravitația să o concentrez.
 
Nu a plecat departe,
Se învârte în jurul meu.
De la țipete la șoapte,
Luna o aud mai greu.
Sunt epuizat, mă sting și eu.
 
Vulcanii au adormit,
Cerurile s-au înnegrit,
De putere istovit,
Ochii s-au lipit.
 
Mă trezesc greu, poate mahmur,
Nu am chef nici să înjur.
Tremur înfrigurat, tremur înghețat.
Un sentiment nou, neașteptat.
 
Deschid ochii și rămân stupefiat,
Cerul este albastru, totul e curat.
Mă simt foarte bine, deși îngropat,
De un alb puternic, strălucitor, imaculat.
 
Mă trece un fior...
Sunt îngrijorat,
De acest nou element,
Sunt înconjurat.
 
Cele-mi mai adânci și vechi cicatrici,
Crăpăturile-mi...acoperite toate.
Nu sunt vindecate, dar par acceptate,
De această nouă entitate.
 
Soarele o încălzește,
Și ea mă dezvelește.
Sub albul ce se topește,
Negrul solului se ivește.

Sub gheață e noroi,
Făcut din amândoi,
Eu sunt uscat și greoi,
Dar tu mă înmoi.
 
Își ondulează forma corpului,
Din alb, în transparent, albastrul cerului.
Și mă intrigă o prezență delicată,
Dintr-un ghețar solid, acum o mare rafinată.
 
Când o urmăresc...dispare,
Când mă retrag, apare.
Existăm în completare,
Eu la munte, ea la mare.
 
Ne tatonăm de la început,
Și eu și ea, purtăm scut.
Avem istorii separate,
Prezenturi încurcate,
Un viitor...poate.
 
Eu, am cedat deja aproape,
Șaptezeci la sută din cetate.
Și tot nu știu cu adevărat ce vrea,
Eu vreau să o ajut, cum m-a ajutat și ea.
 
Sub lumina Lunii,
Ce îmi este acum speranță,
Nu inima ce mă ținea în viață.
Clipește...și mă înhață.
 
Când ne întâlnim, eu mă înmoi,
Sufocat de idei noi.
Timid și precaut,
Rămân tăcut.
 
Atât de atenți, unul la altul,
Ochii noștri au evoluat.
Ai mei sunt limpezi și au culoarea ta,
Ai tăi sunt misterioși și au culoarea mea.
 
Mie îmi place albastru,
Iar ție, nude.
Sub stele tu ești apă,
Iar eu, pământ.