Ești Femeie

Tu ești mamă, bunică și nepoată, 
Tu ești mătușă, vecină și consoartă,
Tu ești colegă, șefă, adolescentă,
Tu ești mai tânără sau mai în-vârstă.
 
Din începuturi pruncești, 
Cuvinte multe încâlcești,
Părinți fericești,
Ochi îndulcești,
Ești femeie și crești.
 
Nu mai stâlcești,
Te apuci să citești,
Pe burtă tocești,
Să treacă anii ucenicești,
Ești femeie și te pregătești.
 
Tu nu te rătăcești,
La lac te bălăcești,
Alte fete îmbrâncești,
Capete sucești,
Băietani zăpăcești,
Ești femeie și trăiești.
 
După jurăminte bisericești,
Tu plângi, nu bocești,
Tu spui, nu cotcodăcești,
Tu ai glas să vorbești,
Și spirit să poruncești,
Ești femeie și te împotrivești.
 
Mai târziu, copii dezmeticești,
Prin sfaturi părintești,
Cu cafea în cești,
Din dinți scâncești,
Ești femeie și te chibzuiești.
 
Apoi te adâncești.
Riduri peticești,
Nu ai timp să greșești,
De o viață muncești,
Nu vrei să te oprești,
Ai nepoți să cicălești,
Tu ești iubită și iubești,
Tu ești femeie, strălucești. 
 
Plin de stimă, te apreciez, 
Îmi dai voie să visez, 
Să cresc și să evoluez, 
Vreau să te îmbrățișez. 
 
Energia din spatele puterii, 
Frumusețea din spatele durerii, 
Ambiția din spatele încercării,
Speranța din spatele disperării. 
 
Ca un păpușar a evoluat, 
Prin gesturi a controlat, 
Și când vocea a cântat, 
Toți bărbații au dansat. 
 
 
Astăzi e ziua ta,
Să îți faci de cap.
 
 
 
 
 

Doamna Ambasador

Am întâlnit nu demult, o ambasadoare, 
Al sexului frumos, din cap până in picioare, 
În misiune diplomatică, și confidențialitate, 
Trimisă de Afrodita, să-mi pună bețe-n roate. 
 
Deși am știut de la început ce caută, 
Acum străbat meleagurile astrale, 
Să îi mai zăresc odată,
Părul, pleoapele, picioarele.
 
Ca la pescuit sportiv,
Mă adulmecă, mă agață și mă lasă. 
În apa asta tulbure, nociv, 
Eu nu știu daca sunt în plasă.
 
Se întâmplă iar și iar,
Să bat la ușa închisă,
Fără pic de habar,
Dacă e cineva acasă.
 
Până și Don Quijote a cedat,
În lupta cu morile de vânt,
Oare al meu mandat,
O să dureze mult?
 
Un semn este orice, 
Iar totul este semn, 
Nu vreau să mai interpretez, 
Ștreangul să îl săpunez. 
 
Ca orice alt băiat, bărbat,
O floare am cumpărat.
Și am decis spontan, 
Să o las in ghiozdan. 
 
Flori ea merită, și multe, 
Eu vreau să îi dau câteva sute.
Dar fără să o presez,
Am decis să mă consemnez.
 
Alb-roziu abia înflorit, 
Trandafirul m-a citit. 
Supărat că la ea nu ajunge, 
M-a înțepat până la sânge. 
 
Am vrut s-o dăruiesc, altcuiva, 
Dar floarea nu accepta, 
Să își piardă simbolul menit, 
Să devină trandafir obișnuit. 
 
Nici acum, că e uscat, 
Trandafirul nu a cedat, 
Mă uit la el încurajat, 
Povestea mea nu sa terminat. 
 
 
 
S-a uscat, dar mai are culoare.