Inimă

Tristă îmi ești tu inimă,
În pulsații, minimă.
 
Palidă culoare...
Spune-mi, ce te doare?
 
Trecutul îți dă iar târcoale,
Amintiri bune, devin nasoale,
Imaginația e la controale,
Sufletul nu ia decizii raționale.
 
Prezentul... ca atare,
În ochii tai, ușoară dilatare,
Într-un corp fragil dar tare,
Manifestări militare.
 
Inima conduce o răscoală,
Pentru gând o fi pârjoală,
Pentru suflet, poate o țoală,
Dar poporul amenință cu boală.
 
Deciziile venite de sus, o rănesc,
O jignesc, o gonesc și o mâhnesc,
Dar acum replicile acesteia pornesc,
Pe diferite flancuri, din ce e omenesc.
 
Încheieturile plesnesc,
Startul războiului vestesc,
Migrenele trosnesc,
Mușchii obosesc, și încremenesc,
Frisoanele împăienjenesc,
Un tremur coordonat îndrăznesc,
Alimentele în stomac, mocnesc,
Dinții scrâșnesc, pleoapele obosesc,
Lacrimile domnesc.
 
Gândule, tu călător în timp,
Iluzionistul anotimp,
Ce vezi trecut, creezi viitor,
Magician sau vrăjitor,
Al prezentului răpitor,
Ascultă de al tău popor,
Și inima, reprezentantul lor.
 
Vremurile s-au schimbat,
Și tu te-ai transformat,
Ești cam dezorganizat,
Și... păcat,
Nu prea te-ai adaptat.
 
Dar nu e vina ta că ai cedat,
Lucrezi non-stop și izolat,
De toți ceilalți te-ai separat,
Pe biroul tău, multe ai adunat.
 
 Ia o pauză și nu mai născoci,
Sufletul și corpul.. nu-i batjocori,
Dă-le voie să ia decizii,
Într-un sistem ce are nevoie de revizii.
 
Iartă-te, iubește-te și uită cine ești,
E o lume simplă, dar plină de povești,
E o lume în care, poți să dăruiești,
E o lume în care, ai voie să primești.
 
 

Doamna Ambasador

Am întâlnit nu demult, o ambasadoare, 
Al sexului frumos, din cap până in picioare, 
În misiune diplomatică, și confidențialitate, 
Trimisă de Afrodita, să-mi pună bețe-n roate. 
 
Deși am știut de la început ce caută, 
Acum străbat meleagurile astrale, 
Să îi mai zăresc odată,
Părul, pleoapele, picioarele.
 
Ca la pescuit sportiv,
Mă adulmecă, mă agață și mă lasă. 
În apa asta tulbure, nociv, 
Eu nu știu daca sunt în plasă.
 
Se întâmplă iar și iar,
Să bat la ușa închisă,
Fără pic de habar,
Dacă e cineva acasă.
 
Până și Don Quijote a cedat,
În lupta cu morile de vânt,
Oare al meu mandat,
O să dureze mult?
 
Un semn este orice, 
Iar totul este semn, 
Nu vreau să mai interpretez, 
Ștreangul să îl săpunez. 
 
Ca orice alt băiat, bărbat,
O floare am cumpărat.
Și am decis spontan, 
Să o las in ghiozdan. 
 
Flori ea merită, și multe, 
Eu vreau să îi dau câteva sute.
Dar fără să o presez,
Am decis să mă consemnez.
 
Alb-roziu abia înflorit, 
Trandafirul m-a citit. 
Supărat că la ea nu ajunge, 
M-a înțepat până la sânge. 
 
Am vrut s-o dăruiesc, altcuiva, 
Dar floarea nu accepta, 
Să își piardă simbolul menit, 
Să devină trandafir obișnuit. 
 
Nici acum, că e uscat, 
Trandafirul nu a cedat, 
Mă uit la el încurajat, 
Povestea mea nu sa terminat. 
 
 
 
S-a uscat, dar mai are culoare.

Înmărțișat


Tu ești Taz?
Da împărăteasă, am venit să mă închin,
Și să schimb faimoase rânduri,
Într-o zi cu cer senin.
 
 
Mână peste mână,
Picior peste picior,
Te înnozi în fața mea,
Te prinde un fior?
 
 
Ție frică de mine,
Crezi că o să zbor?
Comparat cu un monstru,
La cer strigător.
 
 
Complicat ca un goblen fără ramă,
Tot ce coși pe mine se destramă,
Fără lupă și hartă, tu te oprești?
Dă-mi voie să spun, greșești.
 
 
Dacă nu era nimic din mine,
Te mai apucai?
Mă mai foloseai?
Hai continuă, ce ai?
 
 
Eu scriu că-mi trebuie timp,
Să scot câte un ghimp,
Nebunul în diagonală a plănuit,
Să îți dea mat grăbit.
 
 
Se izbește în armată de pioni, așteaptă,
Să fac cumva să îi deschid o poartă,
Scopul meu până la mat, și adrenalina,
Vreau să îi mănânc regina.
 
 
E un joc intens, jucat in doi,
Avem același scop?
Doar unul dintre noi.
 
 
Soarele coborât, s-a transformat,
Într-o frumusețe de fată, întruchipat,
Iar zmeul rău a capturat,
Căldura a arestat,
Gingășia a acaparat,
Într-un turn securizat,
Din lumina ei s-a înfruptat.
 
 
Dar speranța încă vie,
Prin voinicul care îi scrie,
Versuri calde pe hârtie,
Și transmite energie,
Toate bune o să fie.
 
 
La sfârșitul lui februarie a înfruntat,
În an bisect, pe zmeul blestemat,
Voinicul până în dinți înarmat,
Din vorbe l-a depreciat,
A insinuat, și provocat,
Să lupte ca un bărbat.
 
 
Zmeul mândru a acceptat,
În neștiință s-a aventurat,
Și a căzut înghețat,
Străpuns și desfigurat,
De cuvintele ce nu a barat.
 
 
Nici tânărul flăcău nu e curat,
De furie, a fost secerat,
Trupu-i cade lacerat,
Dar fata l-a salvat.
 
 
Din zăpadă, pură biruință,
Și sângele, fierbinte arșiță,
A împletit cu șarm ocrotitor,
Din alb-roșu, un mărțișor.
 
Alb si roșu, împerecheat,
Din pace și război,
Înțelepciunea dintre noi,
Și vitalitatea în doi.
 
 
©D.Taz

O Evă, pentru un Adam.

Eu nu dețin cheia,
Dar îmi șlefuiesc ideea,
 
Desenez în versuri și pictez, 
Instrumental, rime așez, 
Poate ca e arta, sau doar delirez.

Silabisesc fotografiez,
Numai prin cuvinte eu vocalizez. 
 
Furtuna vreau să controlez, 
Gândurile să le ordonez, 
Eul să-mi analizez, 
Prin poezie să lucrez. 
 
Din coastă-mi modelez, 
O Evă să o venerez, 
Prin ceruri să mă destrăbălez, 
In nori să o dansez. 
 
Simt că mă reabilitez, 
Si nu numai, mă distrez. 
 
Pentru tine, garantez, 
Mărul slăbiciune-ți sugerez, 
Nu mă descânta, barez.
Nu ca Ex-Adam, gafez.
Să rămân în Rai, mizez.
 
 
Nu înțeleg și turbez.
Nonșalanța-ți invidiez.
Cu prezumții mă acaparez.
Si nu vreau să încetez.
Cu tine rezonez, 
Când vorbești, eu vibrez.

Ca un armăsar, nechez.
Ca un câine, salivez.
Ca un vultur, eu planez.
Ca o vulpe, mă furișez. 
Ca un leu, vânez.
 
Sunt o bestie, te informez, 
Sub piele îți pulsez, 
Prin vene te ghidez, 
Și când simt că nu cutez, 
Când simt că nu montez, 
Când simt că nu forez, 
Când nu ajung la miez, 
Energie exteriorizez.
 
 
Mă ambiționez, 
Mă concentrez, 
Mă deghizez.

Să pot să păstrez, 
Scopul să-mi urmez, 
Karma să o corectez.

Răni să pansez, 
Piedici să nivelez, 
Trecut să recondiționez, 
Un viitor să promovez.
 
Sunt un diamant, visez,
Sau inimă și halucinez. 
 
Și fără să mă îngrijorez, 
Și fără să oftez,
Acum te angrenez.